Vulnerabilitatea face parte din noi toti, oricat de mult ne-am feri sa o simtim.

A fi vulnerabila inseamna ca esti mai deschisa, ca simturile tale sunt mai ascutite si te ajuta sa traiesti mai profund si sa fii miscata. Esti sensibila la aspectele vietii, esti atinsa de ele. Vulnerabilitatea iti permite sa intri intr-o stare de constiinta mult mai extinsa, conectandu-te cu ceva dincolo de tine. Iti permite sa experimentezi iubirea in forme mai adanci si subtile, iti permite sa iti manifesti receptivitatea fata de toate impulsurile si semnalele din tine si din afara ta.

Vulnerabilitatea este specifica puterii emotionale si spirituale. Cine nu isi permite sa se simta vulnerabil este anesteziat emotional. Aceasta anesteziere te inchide fata de cunoasterea intuitiva si instinctuala.

Chiar daca intelectual esti in stare sa functionezi bine, lipsa deschiderii emotionale iti limiteaza capacitatea de a te implica si a te conecta cu fiinta ta si cu alte persoane. Fara aceasta sensibilitate ramai deconectat; o deconectare care, din pacate, pregateste terenul pentru indiferenta si chiar violenta.

E adevarat, vulnerabilitatea nu este ceva pe care sa o asociem, in mod obisnuit, cu puterea. Dar asta datorita necunoasterii de sine si datorita distorsionarii perceptuale careia ne supunem, cum ca „orice ar avea legatura cu emotionalitatea, cu sensibilitatea, reprezinta o slabiciune de care trebuie sa fugim”.

De aceea ne si agatam de primul „inconvenient” legat de vulnerabilitate – acela de a fi expus, neprotejat – si nu mai vrem sa ii dam voie sa se manifeste. Pentru ca nu suntem invatati sa dam perdeaua, masca la o parte si sa ne aratam asa cum suntem si cum simtim. Asa ca, atunci cand ne traim vulnerabilitatea, traim in acelasi timp si un disconfort, deoarece ne simtim supraexpuse, lipsite de control, jenate, coplesite, haotice, stupide, usor de ranit. E greu sa ne acceptam starile acestea… Dar daca le depasim, vom intelege ca, de fapt, vulnerabilitatea chiar este o putere, puterea de a te arata si de a te deschide fara teama.

Starea modificata de constiinta pe care o avem in perioada premenstruala si in timpul menstruatiei, care de multe ori se manifesta ca o amplificare a vulnerabilitatii, nu reprezinta in nici un caz un semn de slabiciune. Mai degraba este modalitatea lunara unica de a pasi spre realizarea puterii noastre psihice si spirituale. Valorizarea acestei vulnerabilitati ne ofera ocazia de a beneficia de niste aspecte pe care le putem accesa mai greu in restul timpului. Pentru ca vulnerabilitatea inseamna deschidere. Deschiderea te pune teoretic in pericol prin expunere, insa este si conditia esentiala pentru a putea primi. Si cum altfel ar trebui sa fim pentru a primi, in aceasta perioada, cand suntem mai mult orientate spre noi, acele mesaje, informatii, indrumari importante din interiorul nostru?

Desi este absolut necesar sa avem limite sanatoase, pentru identitatea noastra, aceste limite se pot dovedi in unele cazuri rigide, blocate in anumite scheme, in asa fel incat devin impermeabile la influenta a ceea ce ni se intampla, si ajungem sa nu mai putem fi miscate si sa nu mai putem intra in rezonanta cu exteriorul. O anumita permeabilitate si vulnerabilitate sunt vitale pentru a putea creste, pentru a ne conecta la ceilalti, prin empatie. Empatie care se sprijina pe capacitatea de a simti si de a vibra la trairile celorlalti.

Intensitatea tulburarilor premenstruale poate fi deranjanta si, datorita prezentei acestei vulnerabilitati accentuate, putem deveni si mai afectate prin rezonanta naturala in care intram cu problemele sau starile celorlalti. De aceea, apare acum si predispozitia de a fi impresionate si de a plange mai usor. Totodata, aceasta este perioada care ne face sa simtim vitalitatea sferei noastre afective. E o perioada care ne ajuta sa folosim accentuarea sensibilitatii pentru a fi in legatura emotionala cu noi si cu ceilalti. E tulburator si poate dezechilibrant, dar este un timp interior incarcat de semnificatii.

Reclame